Amintiri poleite
Timpul îmi suflă aur peste gânduri,
Şi mă vindecă.
Păstrez o dâră de parfum
Şi un nume pe buze,
Pe care-l rostesc în şoaptă.
Redirecționez sentimente,
Dar nu-mi pot controla
Bătăile inimii.
Omul de zăpadă
A iubi soarele am îndrăznit
Şi ca un om de zăpadă m-am topit,
Sub mângaierea primăverii.
Glasul mi-a pierit, gura mi-a fost ştearsă,
Suflarea mi-a încetat, iar de nas s-a ocupat
Un iepuraş înfometat.
Doi nasturi negri au rămas,
Privind nedumeriți în zare
Şi-mi spun povestea.
1, 2, 3…
Vioara-mi şopteste un cântec de dor.
Pantofii aurii şi rochia albă, din petale de trandafiri,
Mă poartă în paşi de vals,
Într-o frumoasă poveste.
Soarele-mi zâmbeste şi-mi sărută pielea albă.
Închid ochii şi mă las în voia muzicii,
Plutind pe nori şi imbrățişând cu drag
Vântul cald.
Sărbători ilegale
Am nevoie de un mic secret,
Pe care să nu-l împărtăsesc nimănui.
Şi caut într-un egoism inofensiv,
Un pretext pentru o sărbătoare;
O zi dedicata mie,
În care să fac tot ce vreau eu.
