Cum m-as descrie in trei cuvinte? Suna ca o intrebare de oracol de clasa a 4-a. Dar de multe ori mi s-a pus intrebarea asta… Mi-e greu sa raspund pentru ca nu stiu care anume trei cuvinte m-ar caracteriza asa de bine. Daca ar fi sa vobesc despre mine, as scrie un intreg roman(sau blog, ca in cazul de fata); asa ca am gasit solutia: mi-am rugat cativa prieteni mai apropiati sa imi faca aceasta caracterizare succinta.

Prieten nr 1: hotarata, copilaroasa, atragatoare,

Prieten nr 2: cerebrala, de viata(f amuzanta), sensibila,

Prieten nr 3: atragatoare, isteata, inaccesibila.

Concluzia: “frumoasa, desteapta si devreme acasa”. Glumesc, bineinteles.

Vestile si oamenii trec pe langa mine, dar nu raman. Parca as fi la maraton. Dar pentru prima oara simt ca am obosit sa o iau de la capat, Nu mai am nici aceeasi forta si nici acelasi entuziam de acum cativa ani. Ma sufoc si incep sa gafai. Asa ca saltul caprioarei s-a transformat int-un biet mers al piticului. Tropa tropa…si merg…si ma impiedic de fiecare obstacol. Boca boca… si cei din jur se impiedica de mine si imi mai trag si cate un sut sa fie siguri ca ma dau din drum. Sunt pesimista? Nu vreau sa cred asta… E doar una din acele zile…

In curand trebuie sa zic iarasi “Stop joc” si sa o iau de la capat. Am tras un loz, inca nu stiu daca este si norocos, dar nu-mi ramane decat sa fiu optimista. Pana la urma, e singurul pe care il am. L-am pus in buzunar si il pastrez cu sfintenie: in el sta viitorul meu.

Daca sunt suparata…? In nici un caz! Am devenit imuna la astfel de experiente. Asa ca zambesc si merg mai departe. Poate mi-a fi placut sa fie altfel. Poate…

Dansul a fost si inca e marea mea pasiune. Numai ca acum, nu imi mai gasesc timp sa il practic. De ce oare? Mi-e dor sa mai dansez! E o lume mult prea frumoasa de care m-am departat si imi lipseste enorm. Pasiune, obsesie, stil de viata…ii poti spune cum vrei. Poate nici nu intelegi. Dar e ceea ce imi doresc! Of, si ce mult imi doresc…

Am pornit numaratoarea inversa. E timpul pentru o noua schimbare! Si de data aceasta nu pot sa spun ca mi-am dorit-o. Oare sunt pregatita? Trebuie sa fiu! Pana la urma nu am de ales…

Privesc cum se scurge nisipul din clepsidra si astept sa se intample o minune. Sa pice ceva, de undeva… ”Si timpul nu mai are rabdare”(ce mult imi place fraza asta). Ba mai are! Dar nu multa…doar pana in decembrie.  Tic tac, Tic tac.

Sunt o fire vesela si cu o pofta de viata mult prea mare ca sa ma las coplesita de ganduri negre. Refuz sa mai gandesc negativ!

Circula pe mail o gluma, pe care nu m-am putut abtine sa nu o postez aici:

Motive pt care ii suntem datori mamei:

                  1. Mama m-a invatat SA APRECIEZ O TREABA BINE FACUTA
                  “Daca vreti sa va omorati intre voi, mergeti afara. De-abia am terminat de facut curat”
                   
                  2. Mama m-a invatat ce e RELIGIA
                  “Roaga-te sa iasa pata aia din covor”
                   
                  3. Mama m-a invatat ce e LOGICA
                  “Pentru ca asa am zis eu,de-aia”
                   
                  4. Mama m-a invatat MAI MULTA LOGICA
                  “Daca o sa cazi sa-ti rupi gatul, nu te mai iau cu mine in oras”
                   
                  5. Mama m-a invatat ce e IRONIA
                  “Plangi in continuare, si o sa-ti dau eu motive pt care sa plangi”
                   
                  6. Mama m-a invatat ce e CONTORSIONISMUL
                  “Uita-te la murdaria de pe ceafa ta “
                   
                  7. Mama m-a invatat ce e VREMEA
                  “Camera ta arata de parca a trecut o tornada prin ea”
                   
                  8. Mama m-a invatat ce e IPOCRIZIA
                  “Daca ti-am zis o data, ti-am zis de un milion de ori: Nu exagera!”
                   
                  9. Mama m-a invatat despre CICLICITATEA VIETII
                  “Eu te-am facut,eu te omor!”
                   
                  10. Mama m-a invatat despre SCHIMBAREA COMPORTAMENTULUI
                  “Nu te mai comporta ca taica-tau”
                   
                  11. Mama m-a invatat ce e INVIDIA
                  “In lume sunt milioane de copii mai putin norocosi care nu au parintii la fel de minunati cum ai tu”
                   
                  12. Mama m-a invatat ce e ASTEPTAREA
                  “Asteapta numai pana ajungem acasa”
                   
                  13. Mama m-a invatat ce inseamna A PRIMI
                  “O sa ti-o primesti cand ajungem acasa”
                   
                  14. Mama m-a invatat ce e UMORUL
                  “Cand o sa-ti tai degetele de la picioare jucandu-te cu masina de tuns iarba, sa nu alergi plangand la mine”
                   
                  15. Mama m-a invatat CUM SA DEVIN UN ADULT
                  “Daca nu mananci legume, nu o sa mai cresti niciodata”
                   
                  16. Mama m-a invatat ce e GENETICA
                  “Esti exact ca taica-tau”
                   
                  17. Mama m-a invatat despre ARBORELE MEU GENEALOGIC
                  “Inchide usa dupa tine. Ti se pare ca te-ai nascut intr-un cort?”
                   
                  18. Mama m-a invatat ce e INTELEPCIUNEA
                  “Cand o sa fii de varsta mea, o sa intelegi.”

                  19. Si preferata mea, mama m-a invatat ce e JUSTITIA
                  “Intr-o buna zi, o sa ai si tu copii. Si sper ca o sa fie exact ca si tine”

Am incercat de nenumarate ori sa zbor,

Sa plutesc printre nori, sa imbratisez vantul,

Dar mereu am cazut in gol,

Si aripile mi s-au frant si visele s-au destramat.

E atat de greu sa o iei de la inceput…mi-am zis.

Dar nu m-am lasat!

Am improvizat o pereche de aripi noi

Si am incercat sa ma inalt din nou.

Am invatat:

Sa pretuiesc mai putin lucrurile

si mai mult oamenii.

Sa zambesc mai mult

si sa ma bucur de viata.

Pentru ca orice problema vine mereu

 si cu o rezolvare.

Mi-ar placea sa invat:

Sa daruiesc mai mult celor din jur,

Sa fiu mai curajoasa,

Si sa iubesc.

Tanjesc dupa sentimentul acela de siguranta…

Stii…ca atunci cand te bagi in pat,

Sub plapuma calda, intr-o seara friguroasa de iarna,

Si esti luat in brate si sarutat.

Nu pot sa imi stapanesc teama de viitor.

Daca ma intrebi ce voi face peste un an,

Iti voi raspunde cu calm…”Nu stiu”.

Imi place toamna! O iubesc, o ador!

Azi e soare, maine poate sa ploua,

Ce schimbatoare  e vremea! Ca si mine de altfel…

Frunzele copacilor cad intr-un leganat frumos

Si se alatura petalelor de trandafiri.

Simt ca ceva moare in sufletul meu, dar mai simt

Bucuria si speranta unui nou inceput.

Imi place vantul care se joaca prin parul meu.

De ce nu am mai scris eu pe acest blog? Lipsa de timp poate fi considerata un motiv? Sau poate faptul ca de o buna bucata de vreme lucrez la o atitudine pozitiva? Of! Nemernicul asta mic ma tradeaza mereu pentru ca stie ca pe el nu il pot minti, lui ii spun toate gandurile mele… si da, stie totul despre mine!
Cum e viata mea in acest moment? Ma las purtata de un val mare, fara sa imi pun problema sau sa ma sperii macar de faptul ca nu stiu sa inot. Si gandul nu-mi zboara la un salvamar bine facut cu un bronz perfect care sa vina sa ma salveze. Dar probabil nu m-as multumi nici cu un colac amarat cu cap in forma de rata.
Ma trezesc dimineata, ma spal cu apa rece pe fata si cand ochii mi se limpezesc, ma uit in jur. Constat ca imi lipsesc multe lucruri. Dar zambesc si imi spun ca le voi face pe toate. Atata timp cat sunt sanatoasa si o sa ma caracterizeze aceeasi ambitie prosteasca, nu vad de ce nu as reusi.

Zilele acestea m-am simtit un om mult prea mic printre oameni mari. “Trebuie sa evoluez” mi-am zis. Si m-am gandit ca vreau sa fiu un fel de Praslea cel voinic modern, sa cresc intr-un an cat altii in sapte. Ce am nevoie pentru asta? Diplome, calificari, experienta, noroc? Sau poate cate un pic din fiecare… Amintindu-mi cu tristete de perioada cand eram somera si ma duceam la interviuri, am stat si m-am intrebat daca acum firmele cauta oameni calificati sau doar bieti juniori iesiti de pe bancile facultatii. Juniori fara pic de experienta, dar care sunt dispusi sa se angajeze pe un salariu de mizerie… Tin minte ca la 19 ani ma temeam ca voi termina facultatea, nu voi stii sa fac nimic si nu ma va angaja nimeni. Altii la varsta aceea aveau alte “probleme”, mie, in schimb, mereu mi-a placut sa gandesc in perspectiva, sa imi planific chiar si urmatorii 10 ani pas cu pas.

Asa ca m-am angajat. Am invatat multe lucruri, am cunoscut multa lume, am intampinat o sumedenie de probleme, dar am avut si satisfactii. Cateodata imi spun ca am imbatranit inainte de vreme, bineinteles facand un fel de haz de necaz. Dar nu regret nimic, inca traiesc cu convingerea ca mi-a prins bine aceasta experienta mai mult sau mai putin placuta. Recunosc ca ii privesc un pic cu invidie pe cei care si-au terminat facultatea la zi si s-au distrat in toti acesti ani, fara sa munceasca si pe care parintii i-au sustinut financiar, dar ma gandesc ca totul are un rost pe lumea asta.

Trist este atunci cand intalnesc “juniori” care “o duc” mult mai bine ca mine. Si ma simt ca un copil flamand care se uita intr-o vitrina a unui magazin plin cu bunataturi. Si el pune ambele maini pe geam, dar nu poate ajunge la ele, desi este foarte aproape. Dar de ce ma compar cu ceilalti? Eu zic ca dintr-o ambitie prosteasca. Si din nou imi vin in minte cuvintele ” Vreau sa evoluez!”.

Concluzia la care am ajuns este ca am nevoie de o schimbare in viata mea,

Fie ea cat de mca. Numai schimbare sa fie!

Simt ca trebuie sa iau un pamatuf, cu care sa sterg praful de pe inima,

Sa imi lustruiesc imaginatia producatoare de vise cu o laveta curata si

Sa imi achizitionez un deodorant anti-tutun cu care

Sa imi indepartez eventualele fumuri din cap.

Vreau sa fiu un om simplu, dar cu idei marete si un suflet curat,

Vreau sa evoluez, sa construiesc, vreau multe…

Poate mult prea multe.

Sunt momente in viata cand esti pus in situatia de a alege.

Esti prins intr-o relatie care pur si simplu nu merge, dar obisnuinta v-a legat cu o sfoara multi ani. Si esti convins ca sfoara aceea se va transforma in streang peste alti cativa ani, dar nu ai curajul sa o tai cu o foarfeca. Mereu speri ca va fi mai bine, ca cel de langa tine se va transforma peste noapte in cel de care te-ai indragostit in prima zi si dupa care iti sfaraiau calcaiele ca unei adolescente. Acum parca a venit un rau-voitor si a aruncat cu o galeata cu apa peste calcaie si acestea au incetat sa mai sfaraie. Si ele sunt ude si reci si cand calci pe parchet, se aude un plescait ciudat. Sa cauti altceva sau sa ramai blocat in aceasta inchisoare pe care ti-ai zidit-o singur?

…

O singura decizie ne poate schimba viata. O simpla alegere ne poate aduce un zambet pe buze dar si un regret pentru ceea ce am fi putut avea si nu avem. Care este costul celei mai bune sanse pierdute?

Anii trec prea repede, viata e prea scurta;

Simt ca mai am atatea de facut! Mai am locuri de vazut, oameni de intalnit;

Mai am de citit, de invatat, de iubit…

Sunt inca la inceput de drum si imi zic mereu ca

“Timpul e in favoarea mea”.

Imi doresc sa ma bucur de micile placeri ale vietii si

Sa imbatranesc frumos.

Si peste multi ani, sa fiu o batranica simpatica,

Ce croseteaza sosete pentru nepoti si joaca table in Cismigiu…

Imi vine in minte urmatoarea intrebare: “Cand se simte un om implinit?”

Incerc sa raspund spontan, dar, de aceasta data, pur si simplu nu reusesc; Nu imi gasesc o ordine fireasca a cuvintelor, e un haos total. Incep sa privesc in gol, nu mai vad si nu mai aud nimic. Si dintr-o data parca ma teleportez intr-o lume ideala. Aici am de toate – sanatate, bani, o familie unita, multi prieteni si… timp liber sa ii vizitez pe toti.

Si ochii mi se lumineaza si incep sa vorbeasca.

“Ce iti doresti tu de la viata?”

Daca ma intrebai acum 20 de ani, ti-as fi raspuns ca vreau sa devin balerina. Acum nu mai sunt asa sigura de raspunsul meu. Ti-as zice, poate: Vreau sa fiu fericita.

“Tigarile si cafeaua . Prieteni buni ai alcoolistului.” ( Gerard )

Sorbind cu pofta din cafeaua de dimineata, ma uit cu stupoare la colegul de birou, ce isi aprinde tacticos o tigara.

“Fumatul dauneaza” imi zic in gand. Dar lui nu-i spun, probabil stie deja.

Imi continui linistita cafeaua, fara prea mult chef de socializare. E totusi dimineata si orice discutie, ar fi complet inutila la aceasta ora.

Ma uit pe geam si incep sa rad. Nici nu s-a deschis bine carciuma din colt, ca primii clienti isi facusera deja aparitia. Vodka pe stomacul gol? Nu suna prea tentant pentru mine. Dar ei par fericiti.

Fiecare are un viciu mai mult sau mai putin vizibil.

“In viata nu exista oameni rai,

Ci oameni carora li s-au intamplat

Lucruri rele”.

Ce diferiti sunt oamenii intre ei!

Eu ma astept ca ei sa fie similari cu mine,

Sa aiba aceleasi ganduri, convingeri,

Poate chiar si sentimente.

Si constat cu trecerea timpului,

Ca suntem ca apa si uleiul.

Unii ma incanta, Altii ma dezgusta,

Mi-e frica de ei si totusi imi plac.

Sunt de o complexitate fascinanta.

Nostalgia imi tine companie din cand in cand;

Si mi se face pur si simplu… Dor.

Cica nu trebuie sa traiesti din amintiri,

Pentru ca mereu iti faci altele noi;

Dar cum trecutul nu se lasa sters cu buretele,

Voi incerca doar sa fiu selectiva

Cu gandurile mele.

Asa ca…sa ramana doar amintirile frumoase,

Doar cele ce reusesc sa imi aduca

Un zambet pe buze.