Cum pot duce lipsa a ceva ce nu am avut niciodată?
Cum mi-l pot dori, dacă e departe de mine?
Ne întalnim doar în nopțile liniștite, când visez;
Dar nu-l ating,
De teamă să nu se spulbere visul.
Cum pot duce lipsa a ceva ce nu am avut niciodată?
Cum mi-l pot dori, dacă e departe de mine?
Ne întalnim doar în nopțile liniștite, când visez;
Dar nu-l ating,
De teamă să nu se spulbere visul.
O zi, o luna, un an…
O bucurie imensă și o tristețe copleșitoare,
Adică un plus cu un minus,
Care împreună se anulează.
Până la urma Zece este doar un număr.
Timp, opreşte-te! Eşti prea rapid
Şi eu rămân mereu în urmă.
Sunt lucruri pe care aş fi putut să le fac,
Dar nu le-am făcut; şi acum mă întreb
Dacă le voi face vreodată.
Mă îmbătam cu vorbe dulci și dansam printre flori
Și florile îmi zâmbeau.
Într-o zi m-am uitat la cer și am zis că vreau
Să dansez cu soarele.
Și m-am înălțat ușor; și cum mă înălțam,
Lumea mi se părea din ce în ce mai mică,
Și am început să plutesc pe nori,
Dar mersul mi-a devenit greoi.
Și nu mă puteam apropia de soare.
„Eu vreau să dansez din nou printre flori” mi-am zis.
M-a strâns puternic în brațe și m-a privit în ochi,
Iar eu m-am simțit mai singură ca oricând.
Mi-a șoptit vorbe pe care nu le-am crezut
Și mi-a purtat gândurile către locuri frumoase,
Cu cer senin și mult soare.
Singurătatea în doi are un gust dulce-amărui.
Oare îmi doresc prea multe?
Sau am eu prea puține?
Sunt pregătită pentru o nouă viață
Și totuși… nu știu de unde să încep.
Mă entuziasmez prea greu
Și îmi trece prea repede.
Ce îmi doresc acum?!
Să râd cu gura pănă la urechi!
Cumpăr amintiri noi.
Am mersul greoi și privirea în pământ,
Și rezerve limitate de energie.
Am un suflet spart în mii de bucățele
Și lipit cu aracet.
Dar am planuri mărețe și un curaj neexplicat.
Mă bucur de perfuzii trecătoare
De fericire.
Mă gândesc acum, cu ochii lăcrimând
De ce nu ai știut să ții la mine,
Și mă întreb, fără rost plângând
De ce nu pot să renunț la tine.
Vreau să te uit.
Retrăiesc trecutul în prezent
Și mă întreb dacă finalul
Va fi același.
Vreau noi amintiri
La care să mă pot gândi,
Vreau planuri de viitor
La care să pot visa.
Pentru o clipă am simțit că trăiesc
O poveste, care nu îmi aparține.
“Într-o zi voi pleca”mi-am zis.
Voi pleca undeva, departe,
Într-un loc frumos,
Unde există armonie între
Forme, culori și sunete”;
Iar locul se va numi
“Locul meu”.
Praf de stele presărat pe pleoape,
Parfum vag de flori,
Și-un zâmbet șters în colțul gurii.
Un licurici aprins
Îmbrățișează întunericul nopții.
Gânduri risipite, gânduri prăfuite,
Gânduri albe, gânduri negre,
Trăiesc cu ele
Și cu teama de a nu pierde,
În trecut și în prezent.
Activ și pasiv, sunt un simplu observator,
Cu un suflet naiv și dorinte multe,
Iubesc, urăsc, zâmbesc și plâng,
Sunt om.
Plouă torențial.
Plouă cu zâmbete, plouă cu țipete.
Plouă cu pietre.
Trecători speriați aleargă haotic
Pe străzi.
Un cățel dezorientat își caută stăpânul,
Oare îl va găsi?
Ce bine că sunt la adăpost!
Aici e cald și e bine…
Alerg încet, cu pași mici și nu mă uit în urmă,
Respir greu și mă doare.
Nu mă opresc.
Vreau sa uit.
Mă rătăcesc printre amintiri prăfuite,
Și-mi depășesc doza optimă de sentimente.
Inima-mi bubuie, gesturile-mi sunt haotice,
Am pierdut controlul…
Timpul îmi suflă aur peste gânduri,
Şi mă vindecă.
Păstrez o dâră de parfum
Şi un nume pe buze,
Pe care-l rostesc în şoaptă.
Redirecționez sentimente,
Dar nu-mi pot controla
Bătăile inimii.
A iubi soarele am îndrăznit
Şi ca un om de zăpadă m-am topit,
Sub mângaierea primăverii.
Glasul mi-a pierit, gura mi-a fost ştearsă,
Suflarea mi-a încetat, iar de nas s-a ocupat
Un iepuraş înfometat.
Doi nasturi negri au rămas,
Privind nedumeriți în zare
Şi-mi spun povestea.